Photo credits: www.wvtm13.com

Burundi: Analiza generala

Published On decembrie 16, 2015 | Africa

Începând cu luna mai a acestui an, Republica Burundi se confruntă ( din nou) cu un conflict violent între forțele pro-guvernamentale, conduse de președintele Nkurunziza, și cele ale opoziție, reprezentând ” rebelii „. Există mai multe motive pentru acest lucru, corupția la nivel politic și dorința unui singur om de a deţine puterea, împreună cu oligarhii săi, cât și conflictele nesoluționate care au avut loc în trecut (război civil, genocid) fiind cele mai importante.

Istoric

Cazul Burundi este cunoscut în întreaga lume, deși se află într-un con de umbră de mai mulți ani. Țara africană se află în conflict de aproape șase decenii, din motive etnice și politice, care au dus, până în prezent, la mai mult de 300.000 de oameni morți, peste 200.000 de refugiați și mai multe schimbări politice și sociale  în interiorul aceasteia.Originile războiului civil din Burundi se regăsesc în secolul trecut, începând cu perioada colonialismului și cu „protectoratele” europene în teritoriile africane. Burundi  a fost o colonie germană, până la primul război mondial, și devine o colonie belgiană o dată cu „procesul de re- organizare” început după pierderea războiului de către partea germană. În 1962, statul a luat formă așa cum îl știm astăzi, obținându-şi independența față de Regatul Belgiei.În 1962 teritoriul deținut de Belgia în zona statelor Ruanda-Urundi (cum era cunoscut în acea perioadă) a fost împărțit în două state, Rwanda și Burundi. Cea din urmă şi-a stabilit data de 1 iulie ca zi a independenței și proclamării noului stat, având forma de guvernnământ monarhia constituțională, regele fiind Mwambutsa IV. Doar câțiva ani mai târziu (în 1966), regele a fost detronat de fiul său, iar Burundi a căzut într-o criză politică. Acest lucru a fost cauzat de modificarea Constituției în vigoare de către noul rege, care a încercat și a reușit o lovitură de stat.Cu toate acestea, problemele reale au început să apară după criza politică amintită anterior, motivul principal fiind faptul că populația este divizată etnic în două grupe mari: Hutu (majoritatea, aproximativ 86 % din populație) și Tutsi (minoritatea, 13 % ).

Cele două genociduri

Cu toate că reprezenta grupul minoritar, la începutul anului 1972, grupul Tutsi deţinea totuşi puterea militară și un număr considerabil de oficiali guvernamentali. În data de 27 Aprilie, 1972, o revoltă condusă de câţiva membri Hutu s-a declanşat în oraşele Rumonge şi Nyanza-Lac. Ca reacţie la acest eveniment, Preşedintele Michel Micombero (membru Tutsi) a instaurat legea marţială şi forţele sale armate au început eliminarea sistematică a membrilor Hutu; mai întâi s-au orientat către elitele intelectuale şi cei cu pregătire militară, pentru ca mai apoi sa se orienteze spre marea majoritate a populaţiei. Acest moment este un punct de cotitură în treburile interne ale statului Burundi, deoarece este cunoscut ca primul genocid burundez. Rebeliunea Hutu a fost contracarată de gruparea guvernamentală Tutsi (guvernul lui Micombero), și a dus la un număr imens de morți (între 80.000 până la 210.000 de persoane ucise), în timp ce un număr similar este considerat că a părăsit Burundi pentru țări precum Rwanda, Tanzania și Zair (refugiații fiind de partea Hutu).Câțiva ani mai târziu (în 1987), conflictul a cunoscut un alt episod, prin ascensiunea la putere a lui Pierre Buyoya. Acesta a suspendat Constituția și a pus în aplicare regula partidului unic, acesta venind la putere prin înlocuirea forțată a predecesorul său, care a fost, de asemenea, un membru Tutsi (Jean Baptiste Bagaza), și care chiar a încercat între 1981 și momentul destituirea lui, 1986, introducerea unor libertăți pentru popor. Schimbarea regimului a aruncat statul burundez într-o dictatură care a lăsat amintiri şi urmări neplăcute.Noile evenimente au reprezentat, de fapt, laitmotivul pentru începerea celui de-al doilea genocid din Burundi (1993-2005). Scânteia rebeliunii a fost declanşată de primele alegeri democratice organizate în Burundi, în 27 iunie 1993, când Melchior Ndadaye devine primul președinte aparținând grupului Hutu. După numai patru luni, gruparea Tutsi a reușit asasinarea lui, fapt care a dus, din nou, țara într-un război. Majoritatea Hutu, acum la guvernare, a început atacurile deschise împotriva Tutsi, ceea ce Națiunile Unite recunoşteau în 1996 ca fiind genocidul majorităţii împotriva minorităţii aceluiași stat. După acest moment, deja cunoscutul politician și fost președinte, Pierre Buyoya (Tutsi), a preluat puterea prin forță folosind din nou o lovitură de stat, a suspendat Constituția și a început să caute pacea, fiind ajutat în procesul de mediere de către Africa de Sud și de liderul acesteia, Nelson Mandela. Acest lucru a reprezentat, de fapt, actul de tranziție de la o fosta colonie (până în 1962), într-o țară democratică și liberală (act început în 2005), dar cu consecințele celor două genociduri.

După 2005

Noua Constituție, adoptată în 2005, este garantul reprezentarii politice pentru ambele grupuri etnice implicate în conflictele anterioare, Hutu și Tutsi. În următorii 10 ani de la momentul adoptării acesteia, încercările politice și sociale ale statului Burundi pentru a ajunge la pace au reușit, într-un fel sau în altul (deși au existat, în cazul alegerilor din 2010, unele rebeliuni și demonstrații), dar situația s-a modificat ulterior începând cu primăvara acestui an.

Motivele noiloe conflictelor declanşate în această primăvară sunt legate de noua campanie electorală. Nemulţumirile au apărut atunci când președintele Pierre Nkurunziza a anunțat că are de gând să candideze pentru a treia oară în campania prezidențială, acest anunț fiind urmată de o rundă de întâlniri și proteste publice, confruntări în care trei persoane au fost ucise și 21 au fost rănite.

Deși comunitatea internațională și opinia publică au fost împotriva noii candidaturi pentru un al treilea mandat (persoane precum secretarul de stat american  John Kerry, care a spus că noul plan de a candida al lui Nkurunziza „zboară direct de-asupra Constituției„, sau opoziția din Burundi care a susinut ”manipularea”  Curții Constituționale (cea care i-a dat lui Nkurunziza dreptul de a recandida), el a fost ales din nou, pentru a treia oară, în luna iulie a acestui an.

Înainte de noua sa alegere, alte evenimente au avut loc în statul african, unul dintre ele fiind anunțarea unei lovituri de stat de către generalul-maior Godefroid Niyombare, care a declarat (un alt) puci  în această țară, de această dată împotriva președintelui, în luna mai a acestui an. El a susținut la radio că „Nkurunziza a fost înlăturat, iar guvernul său este înlăturat de asemenea„, în timp ce președintele se întorcea din Tanzania stabilindu-le directive soldaților săi loiali care au luptat împotriva celor rebeli, iar după puțin timp tentativa „loviturii de stat” a fost învinsă. Nkurunziza mulțumește loialilor  și îi felicită : „armata și poliția pentru patriotismul lor„, dar, de asemenea, „mai presus de toate, oamenilor pentru răbdarea lor„.

Prea multe ţeluri, prea puţine motive

Încă de la începutul conflictului din Burundi, taberele au fost strategic împărțite între președintele Nkurunziza, cu loialiștii lui, și facțiunea de opoziție cu adepții săi.

Pierre Nkurunziza, fost lider al rebelilor Hutu, a devenit primul preşedinte ales în urma unor alegeri democratice de la începutul războiului civil în 1993. Pe de o parte, președintele dorește să își mențină rangul și privilegiile, mai ales după aprobarea dată de către Curtea Constituțională privind o a treia candidatură (lucru contestat de către opoziția politică din Burundi). Prin schimbarea legilor pentru a treia posibilitate de a candida pentru Președinție (și câștigând, ulterior), președinte Nkurunziza a contribuit în mod negativ la periclitarea stării de  stabilitatea parțială în care se afla poporul burundez, acesta manifestându-se prin  proteste de amploare. Cu toate acestea, președintele este înconjurat de oameni influenți, atât din punct de vedere politic, cât și militar (cum ar fi Guillaume Bunyoni, ministru al securității publice sau Godefroid Niyombare, general șef al Serviciuliu de Informații din Burundi), astfel încât îşi exercită, de fapt, influenţa asupra unei mari părţi a  autorităților statului. Scopul lor principal, a lui Nkurunziza şi a celor din jurul său, este de a-și menține statutul, și mai presus de toate, de a contesta dorințele protestatarilor, făcându-i să arate ca niște teroriști care acționează „împotriva națiunii”.

Pe de cealaltă parte, liderii formali sau informali ai manifestanților sunt reprezentați de grupările din opoziție, inclusiv comandanții militari (cum ar fi Generalul Leonard Ngendakumana, unul dintre oamenii din spatele încercării loviturii de stat) sau elitele politice, cum ar fi Pie Ntavyohanyuma, (fostul președinte al Adunării Naționale ).

După ce Nkurunziza a câștigat, luptele de strada s-au intensificat și  dorința de a ajunge la o înțelegere în micul stat Burundi a devenit o sarcină dificilă. Oamenii au început să se teamă de  un nou război civil, luând astfel decizia să-și părăsească în număr cât mai mare locuințele.

Cel mai important aspect în urma crizei din Burundi: fuga refugiaților

Inainte de alegeri, luptele între guvernul pro-Nkurunziza și forțele opoziţiei au ucis aproximativ 240 de oameni (începând cu această primăvară) și a creat un aflux de refugiați spre Tanzania ( în jurul a 110.000 de persoane); în plus, celelalte țări vecine care au primit refugiați din Burundi sunt: Rwanda (până la 71.000), Uganda (15.100), Republica Democratică Congo (în jurul a 13.500) sau Zambia (în jur de 700 de refugiați).„Avem, așadar, în Tanzania una dintre cele mai mari tabere de refugiați din lume”, a declarat Jane Foster, directorul Oxfam Tara in Tanzania: „tabăra Nyarugusu fiind deja a treia  tabără de refugiați din lume ca marime și crește în fiecare zi„. Situația se înrăutățește datorită faptului că numărul refugiaților din Burundi crește, iar stocurile de produse alimentare și apă sunt limitate, și, de asemenea, asistența medicală este greu de gestionat, acesta fiind motivul pentru care teama de holeră este amplifica. În plus, Elijah Okeyo, Director IRC în Tanzania, a reiterat: „În timp ce refugiații din Europa primesc titluri, comunitatea internațională trebuie să își amintească, de asemenea, că situația burundezilor din țările vecine este la fel de devastatoare.” Aceasta este ceea ce ”dezvoltă” un mediu politic precum cel burundez și nemulțumirile venite din istoria recentă a poporului directionate către guvernul lui, citând președintele Rwandei, Paul Kagame, care a afirmat: „Ei ar trebui să fi învățat lecția istoriei noastre„, acutizată mai ales din cauza fricii unui nou război civil sau unui alt posibil genocid .Criza în curs de desfășurare. 

Pe lângă situația refugiaților în statul Burundi, creșterea violenței între cetățenii săi duce la un posibil război. În ultimele luni, prin faptul că președintele a re-câștigat alegerile prezidențiale, situația forțelor implicate se înrăutățește. Numai în ultima săptămână (noiembrie-decembrie) numărul de victime a ajuns la șapte persoane și șase răniți, în apropiere de capitala Bujumbura.În tot acest timp, Guvernul aduce acuzații diverse („criminali înarmați” sau „teroriști”),  rebelilor. Numarul de de morți este aproximativ 34, reprezentând  polițiștii uciși în timpul confruntărilor. Cu toate acestea, opinia internațională reiterează din nou că „e posibil ca violența să conducă din nou la război” în Burundi, din moment ce președintele a fost înscăunat în luna iulie a acestui an.

Una din sursele de informație este Amnesty International, iar rapoartele sale arată „tortură și alte rele tratamente” împotriva demonstranților, în timp ce Poliția din Burundi și Serviciul Național de Informații încă se folosesc de metode medievale, precum „ținerea deținuților sub apă„. De asemenea, Statele Unite  au declarat că acțiunile poliției împotriva protestatarilor au fost și împotriva legii, și l-au acuzat pe vicepreședintele din Burundi, Alain Bunyiony, de „utilizarea disproporționată a forței și acte de violență represiune„. Mai mult, SUA au luat mai multe acțiuni împotriva liderilor din Burundi, cum ar fi restricțiile de viză și blocarea „activelor din Statele Unite” pentru patru dintre ei  (Alain Guillaume Bunyoni, ministru al securității publice, Godefroid Bizimana, director general adjunct al Poliției, Godefroid Niyombare, generalul șef al Agenției de Informații din Burundi, și Cyrille Ndayirukiye, fost ministru al Apărării), se arată printr-o declarație la Casa Albă expusă de președintele american Barack Obama în luna noiembrie a acestui an. Ulterior, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate din SUA, Ned Price, a declarat că „Am primit rapoarte multiple, credibile  și în curs de desfășurare ale existenței omorurilor, arestărilor arbitrare, torturii, și represiunilor politice de către forțele de securitate, precum și violența și abuzurile ale miliției de tineret afiliate cu partidul de guvernământ„.

În luna noiembrie, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a semnat o rezoluție în unanimitate împotriva conflictelor din Burundi, care acuză  puternic ceșe întâmplate, precum „crimele în creștere, tortură și încălcări ale drepturilor omului în Burundi și amenințând posibile sancțiuni împotriva celor care contribuie la violență„. În același timp, președintele burundez își menține poziția, acesta permițând polițiștilor utilizarea forței pentru „ca pacea să fie restaurarată în termen de o lună„, și adăugând că oamenii au cinci zile pentru a abandona armele, în caz contrar ”vor fi consideraţi infractori și vor fi urmăriți penal în conformitate cu legea anti-terorism și tratați ca dușmani ai Națiunii”.

Surse:

http://necrometrics.com/20c1m.htm

http://www.bbc.com/news/world-africa-13085064

http://hosted.ap.org/dynamic/stories/A/AF_BURUNDI_JOURNALIST_WANTED?SITE=AP&SECTION=HOME&TEMPLATE=DEFAULT&CTIME=2015-11-25-07-48-15

http://www.aljazeera.com/indepth/features/2015/11/burundi-refugees-life-displacement-despair-151125085630940.html

https://www.oxfam.org/en/pressroom/pressreleases/2015-11-23/overstretched-and-underfunded-refugee-camps-tanzania-put-over

http://af.reuters.com/article/topNews/idAFKCN0SY0I320151109

http://www.insightonconflict.org/conflicts/burundi/conflict-profile/

http://gulftoday.ae/portal/8e036986-dfae-463f-b436-5c1d3c9792af.aspx

http://www.arabnews.com/world/news/844396

http://www.thecitizen.co.tz/News/At-least-34-Burundi-police-killed-in-months-violence–govt/-/1840340/2981264/-/c4d0fkz/-/index.html

http://www.nation.co.ke/news/world/US-ban-Burundi-officials-crisis/-/1068/2969140/-/n1pbipz/-/index.html

http://www.reuters.com/article/2015/11/02/us-burundi-politics-idUSKCN0SR20920151102#YjChzLRGjGgXw1Mc.97

http://www.reuters.com/article/2015/12/03/us-burundi-crisis-usa-idUSKBN0TM22O20151203?rpc=401

Like this Article? Share it!