Photo credits: www.presstv.ir

Rusia: Efectele sanctiunilor impuse de UE

Published On octombrie 27, 2015 | Europa

Chiar dacă uneori doar în scopuri simbolice, și, prin urmare, în principal declarative, dar de cele mai multe ori cu scopul de a exercita o formă de descurajare prin mijloace civile, sancțiunile UE au crescut recent în frecvență și intensitate. De fiecare dată când țările occidentale se confruntă cu o criză de securitate internațională în care doresc să urmeze o abordare non-agresivă, luarea în considerare a diferitor tipuri de măsuri restrictive, precum embargoul, s-a dovedit a fi o modalitate de a arăta dorința de a reacționa și de a influența evoluțiile ulterioare.

Rolul UE ca „utilizator” al politicii de adresare al sancțiunilor internaționale este acum comparabilă cu cea a Statelor Unite. Nivelurile crescute de activitate ale UE în domeniul sancțiunilor a îmbunătățit vizibilitatea sa ca actor de politică externă pe scena internațională, si deserveste astfel efortul Uniunii de a deveni un furnizor de securitate din ce în ce mai activ. UE a folosit impunerea de sancțiuni ca o modalitate de a aborda aspecte legate de securitate și dincolo de vecinătatea apropiata: un semnal că ce se intampla in Iran, Rusia și Siria sunt situații care constituie o amenințare la adresa securității internaționale. Pe fondul constrângerilor financiare semnificative, sancțiunile UE au apărut ca instrumente ale politicii de securitate rentabile. Constituind în prezent un impact relativ minor asupra bugetului UE, acestea reprezintă o opțiune atractivă în absența unor mijloace alternative de constrângere. Lipsită de capabilități militare semnificative proprii, UE are un avantaj în utilizarea de sancțiuni economice, aceasta fiind o formă de diplomație coercitivă.

Sancțiunile vin în diferite forme: active blocate; interdicții de călătorie, vize și de investiții; retragerea ajutorului financiar; arme, mărfuri și embargouri comerciale; restricțiile privind tranzacții bancare și multe altele. De-a lungul timpului, sancțiunile Uniunii Europene au avut diverse obiective care includ:

– Gestionarea conflictelor (Afganistan în 1996, Libia și Siria în 2011);

– Democrația și promovarea drepturilor omului (Belarus în 2006, Siria în 2011);

– Consolidare instituțională post-conflictuala (Guineea în 2009);

– De neproliferare nucleară (Libia in 1994, Iran din 2006);

– Combaterea terorismului internațional (Libia în 1999 și a organizațiilor teroriste de pe lista UE);

– Condamnarea și ingradirea violarii integrității teritoriale a unui stat suveran (Rusia în 2014)

Ca un fapt general, sancțiunile pot urmări mai multe obiective și eficiența lor trebuie să fie evaluată pe baza modului în care acestea ating trei obiective principale:

  1. Coercitia – măsura în care sancțiunile modifica planul initial al țintei de a urma politica sa;
  2. Constrângere – măsura în care sancțiunile reduc capacitatea unui obiectiv de a continua acțiunile sale contestabile;
  3. Semnalizare – măsura în care posibilitatea unei sancțiuni viitoare va descuraja luarea unor decizii care ar putea sa determine noi sanctiuni.

În contextul anexarii de către Rusia a Peninsulei Crimeea in martie 2014 și implicarea sa în conflictul din estul Ucrainei, UE, SUA și aliații lor au impus o serie de sancțiuni cu privire la Rusia. Sancțiunile occidentale au fost orientate spre trei sectoare principale – energie, apărare și finanțe, în timp ce din Rusia contra-sancțiunile au condus la o interdicție de un an asupra importurilor de fructe, legume, carne, pește, lapte și produse lactate din toate țările UE, precum și tările occidentale aliate, inclusiv Statele Unite ale Americii.

Rezultatul sancțiunilor nu poate fi măsurat cu precizie, în acest moment fiind disponibile o serie de estimări diferite ale impactului economic. Atat incetinirea structurală a creșterii economice în Rusia cat și scăderea prețului petrolului, face dificilă izolarea impactului sancțiunilor. În noiembrie 2014, ministrul de finanțe al Rusiei, Anton Siluanov, a sugerat că sancțiunile au costat 140 de miliarde de dolari Rusia; președintelui Putin a declarat recent că sancțiunile au reprezentat 160 de miliarde de dolari. Numerosi politicieni non-rusi au alocat, de asemenea, o mare importanță sancțiunilor asupra performanței economiei ruse.

Efectul agregat al embargoului asupra armelor în Rusia a fost până în prezent modest, deoarece exportul de arme între Rusia și țările UE a fost la un nivel scăzut intotdeauna. Ca rezultat, în ciuda impunerii de sancțiuni, Rusia a înregistrat peste 13 miliarde de dolari în valoare exporturilor de arme în 2014, ceea ce face Rusia doilea cel mai mare exportator mondial de armament.

Impactul sancțiunilor asupra producției de petrol curent a fost neglijabil, cu un nivel record de producție de petrol înregistrat în 2014. Această evoluție este rezultatul faptului că sancțiunile occidentale au avut ca tinta proiecte orientate spre viitor decât de producție curentă, de impunerea unor restricții privind tehnologiile legate de exploatarile din Arctic precum și de extracțiile de ulei onshore.

Sancțiunile financiare au exercitat o influenta mai notabila asupra economiei ruse. Accesul la piețele de capital occidentale a fost restrictionat în mod eficient pentru un număr mare de corporații din Rusia. Firmele din sectoarele vizate direct de sancțiuni – cum ar fi cele din industria energetica, de apărare și de construcții – au avut de suferit, creditorii devenind reticenti în a acorda împrumuturi firmelor din Rusia, din cauza temerilor că sancțiunile pot fi extinse în viitor. De asemenea, reducerea importurilor din țările occidentale, precum și costurile asociate de căutarea de noi furnizori, a condus la o crestere a prețurilor la alimente peste rata medie a inflației prețurilor de consum, avand impact asupra populației, de asemenea.

Întreruperea lanțurilor de aprovizionare a determinat o realocare a resurselor pentru industriile interne prin programe de substituție a importurilor. Pe parcursul anului trecut, resurse suplimentare au fost alocate pentru industria de echipamente de petrol și gaze, industria farmaceutică, a mașinilor și de producție agricolă și industria militara. Sancțiunile au facut absorbția Crimeei mai scumpa pentru Moscova, Rusia fiind nevoita sa redirecționeze fonduri de stat alocate altor proiecte. Peninsula s-a dovedit a fi regiunea cea mai dependentă de transferurile de la bugetul federal, impreuna cu republicile din Caucazul de Nord.

Sancțiunile UE nu au modificat și este puțin probabil să modifice obiectivele strategice ale Rusiei în Ucraina pe termen mediu. Cu toate acestea, sancțiunile UE au făcut parte dintr-un set cumulativ de factori care au împiedicat ca obiectivele strategice ale Rusiei sa fie realizate pe deplin, în momentele în care starea Ucrainei a fost prea slaba pentru a rezista unui atac multi-dimensional (militar și non-militar). În acest sens, sancțiunile au oferit un minim de descurajare împotriva Rusiei. Decizia UE de a extinde sancțiunile sectoriale împotriva Rusiei până ianuarie 2016 a fost o investiție în reputația sa ca actor de politică externă credibil și coerent.

Surse:

http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Alert_10_sanctions.pdf

http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Report_25_EU_Sanctions.pdf

http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-28400218

http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-26672800

http://www.bbc.co.uk/news/business-26680182

http://europeansanctions.com/eu-sanctions-in-force/russia/

http://edition.cnn.com/2014/07/29/politics/us-eu-russia-sanctions/index.html

 

Like this Article? Share it!