Photo credits: www.khaama.com

Tranzitia de la Primavara Araba la Statul Islamic

Published On octombrie 27, 2015 | Asia Centrala & Orientul Mijlociu

Noul studiu al Consorțiului Terrorism Research & Analysis a afirmat că ISIS s-a dezvoltat într-o organizație extremistă foarte structurată, cu scopul de a consolida puterea ca un guvern pe teritoriul Califatului Islamic. Organizația nu poate fi comparată cu al-Qaida, deoarece este mult mai structurată, cu mai multe resurse tactice, financiare și umane. Prin urmare noi trebuie să luăm în considerare posibilitatea ca ISIS nu va pierde acest război: acesta ar putea consolida puterea pe teritoriile cucerite; în acest caz puterile mondiale vor fi nevoite să schimbe strategiile și să încerce domesticirea acestui stat nou.

Din 1798, când Napoleon a ajuns în Egipt, până la invazia Irakului din 2003 schimbările în lumea arabă au fost întotdeauna aduse de puteri străine. Unul dintre efectele celui de al-doilea Război Mondial a fost un val de modernizare în lumea arabă, dar în cele mai multe cazuri aceste schimbări au vizat  elita politică, nu neapărat populația. De asemenea, statele nou-înființate nu aveau identitate națională, legitimitate socială reală, populația nu a simțit loialitate față de statul-națiune, dar în schimb au fost și sunt loiali față de triburi, clanuri sau grupui religioase. Consecințele războiului au fost în schimb îmbunătățiri în asistență medicală, acces la apă potabilă, mâncare, etc. Acest lucru a provocat un boom demografic, care nu a fost urmat de o creștere în numărul locurilor de muncă sau în economie.

Primăvara arabă din 2011 a încheiat epoca postcolonială, iar protestele au marcat începutul unui proces de neoprit, o ruptură, și a avut efecte diferite în fiecare țară influențată. Efecte foarte diferite: în Tunisia (chiar dacă și acolo au avut loc atacuri teroriste) au avut loc primele alegeri parlamentare democratice de după revoluție și a cunoscut o schimbare pozitivă în regimul politic; Egipt a revenit la dictatură; Libia este încă în război civil, fiindcă sunt prea multe partide rivale care doresc să preia puterea. Primăvara arabă în mod sigur nu a reprezentat o tranziție nici în  Siria.

Așa cum am menționat înainte, țara nu a reușit să creeze și să asigure o identitate națională comună, astfel aceasta este într-o criză gravă de legitimitate. Este ușor de înțeles de ce nu a funcționat procesul de democratizare în aceste state: nu avea tradiție. Prin urmare statalitatea a fost într-un pericol constant. Ca un stat să funcționeze, foarte multe lucruri trebuie îndeplinite: un așa-numit guvern nu este de ajuns, instituțiile nu sunt suficiente. Statul are nevoie de cetățenii și de legitimitate. Din moment ce acesta nu a fost cazul, autoritățile și instituțiile nelegitime s-au organizat și au preluat puterea. În timp ce statul nu a reușit să răspundă așteptărilor cetățenilor, puterile care pretindeau a fi autorități au luat încet mai multe responsabilități și bani: au făcut o afacere din război.  În timp ce Siria și autoritățile statului nu au putut da mult poporului, acești noi actori au aflat de ce aveau nevoie oamenii: identitate, solidaritate, independență și legitimitate.

„Teroriștii au realizat că ar putea exploata confuzia și vidul de putere creat de proteste”- a menționat un ofițer american. A avut dreptate, însă puțini oameni au luat în considerare faptul că această exploatare ar putea ajunge la o nouă dimensiune, una mai largă decât a al-Qaida.

Este clar acum, că, deși la început ISIS a reprezentat un grup rebel în război, obiectivul lor cel mai important nu era lupta împotriva lui Assad. Ei au ocupat orașele care au fost sub autoritatea rebelilor de ani de zile. Războiul lor nu a fost protest, ci o cucerire.

Evenimentele din Irak și Siria s-au intensificat treptat, timp de doi ani , în stransa legatura, din perspectiva statului islamic Irak și Levant. Damasc fusese deja într-o situație limita,  pe cand dezintegrarea statului irakian era inca la început.

ISIS a înțeles asemănările dintre cele două țări și a exploatat punctele slabe ale amandurora,  intr-o  sincronizare perfectă. Prima ramura a ISIS (pe atunci ISI) în Irak a apărut după căderea lui Saddam Hussein, punând mai multa presiune pe Forțele americane. Unii consideră o mare greșeală lupta, prinderea și uciderea lui Saddam Hussein. Desigur, Primăvara arabă nu ar fi putut fi evitata, dar conducerea cu „mana de fier” a lui Hussein ar fi putut cel puțin modera preluarea puterii de catre grupurile teroriste din regiune. Cu toate acestea, actele de terorism erau greu de distins intre acțiunile miliției locale și manifestarile civile in acel moment de haos. Din 2011, ISIS a utilizat vidul de putere care a apărut încă de la începutul războiului civil și datorita lipsei de state naționale. Când Irakul a experimentat acest vid, ISIS s-a întors din Siria și între timp, practic, a eliminat frontierele de stat, formând un singur câmp de luptă imens. Pe data de 15 august 2011, Statul Islamic a efectuat 22 de atacuri cu bombă. Incepand din 2011 ISIS a „cucerit” vaste teritorii in Irak și Siria.

„Consecinta  ” Primăverii arabe” , a cunoscut aparitia unui fel de situații aprinse, care a permis etnii rivale, triburi și religii au inceput să lupte pentru drepturile lor cu dictatori acum disparuti din scena ” .

Ziua de 4 iulie 2014 a reprezentat unul dintre momentele cheie din istoria ISIS , prin prima apariție publică a lui al-Baghdadi. În acea zi a tinut un discurs insistând asupra planului Califatului . El a încercat tot timpul să nu-și arăte fața la camerele de luat vederi. Al Baghdadi a luat locul lui al-Zarqawi ca lider al-Qaeda în 2010 și a fost numit calif ( Calif Ibrahim ), în 2014. Imediat după numirea sa, al- Baghdadi a intarit cateva centre de rezistență în Siria și a atras luptători străini printr-un nou tip de campanie. Prin această campanie era mult mai usor de a adera la ISIS decât a fost vreodată de a adera la Al- Qaeda.

Lumea a trecut de la a fi bipolară la multipolaritate: statul islamic a reușit să-și consolideze Califatul pe un teritoriu imens finantat de Kuweit, Arabia Saudită și Qatar, dar se confruntă in acelasi timp si cu multi dușmani, precum: armata siriană, armata irakiană, rebelii sirieni, etc. Cu toate acestea, strategiile actuale de gestionare a conflictelor în Siria ar putea fi insuficiente, deoarece această organizație se transformă ea însăși într-un stat. Natura statului islamic și conflictul din zona este diferit de cele ale altor state destabilizate.

Prin urmare, răspunsul puterilor mondiale ar trebui să fie unul diferit. Cu toate acestea, există probleme cu implicarea actuală a acestor puteri: în Octombrie, 2015 putem vorbi despre o nouă dinamică a conflictului, cu trei partide principale ( fără a intra în detalii): SUA și Rusia ( cu metode și strategii diferite, constant în argumente) vs. ISIS. Teoretic ei lupă împotriva aceluiași inamic , dar au viziuni foarte diferite asupra conflictului din Siria.

Rusia a intervenit în conflictul din Siria în Septembrie 2015, dar a blocat decizia Consiliului de Securitate ONU cu privire la creșterea presiunii asupra lui Assad. Vladimir Putin are discuții cu acesta în mod constant, și, așa cum a fost transmis către public de președintele Rusiei, Assad e pregătit să înceapă discuții cu rebelii, iar Putin îl ajută în realizarea unor acorduri.

Rusia în timpul atacurilor aeriene a cauzat multe victime civile, și nu au reușit (?) să diferențieze între luptătorii ISIS și civili/luptătorii rebeli împotriva lui Assad. Din natura atacurilor se poate trage concluzia că Rusia sprijină forțele lui Assad, forțele guvernamentale ( împreună cu Iran). Iar Statele Unite ( împreună cu Franța, Marea Britanie și alte țări) sprijină rebelii sirieni.  Așadar, chiar dacă aceste țări luptă împotriva forțelor ISIS, în același timp au creat o competiție de viziuni între ele, din nou.

 

Surse:

Rainer H. (2015). The Islamic State. Akademia

Napoleoni L. (2015). ISIS:Califatul Terorii. Corint

https://www.clarionproject.org/sites/default/files/islamic-state-isis-isil-factsheet-1.pdf

http://www.abc.net.au/religion/articles/2015/04/23/4221874.htm

http://dailysignal.com/2015/03/12/arab-spring-opened-door-terrorisms-ugly-march/

http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2015/03/what-isis-really-wants/384980/

http://index.hu/kulfold/2015/08/07/iszlam_allam_reiner_hermann_konyv_ismerteto/

http://defense-update.com/20141123_islamic_caliphate.html#.ViTeTH7hCM8

http://www.cbn.com/cbnnews/insideisrael/2015/August/Arab-Spring-to-ISIS-The-Mideast-Misconception/

http://www.kennesaw.edu/icat/Publications/RK_Final_Paper.pdf

http://www.cbc.ca/news/world/how-isis-and-syria-drove-a-stake-through-the-arab-spring-1.2785736

http://adevarul.ro/international/in-lume/de-primavaraaraba-statul-islamic-1_54fd98a7448e03c0fd62ab16/index.html

http://www.theguardian.com/world/2014/aug/22/syria-iraq-incubators-isis-jihad

http://www.theguardian.com/world/2015/oct/02/us-coalition-warns-russia-putin-extremism-syria-isis

Like this Article? Share it!